Era dintr-o familie de femei puternice
O vezi in gesturile pline de noblete,
O vezi in ochii plini de priviri temeinice,
si in felul ei de a-si aranja buclele crete.
I-am spus ca are radacini solide,
lumini se sting si se aprind in ochii ei
si buzele miscate adie vantul prin campii aride,
te omoara si te invie de vrei nu vrei.
Inchide ochii si respira-i efervescenta
ai vrea sa scapi dar tot nu poti
mintea ti-e plina de ganduri si de hoti
E Ea ce te conduce zilnic, e dependenta.
Am trecut linia orizontului,
de fapt am prizat-o
cu un sul de sute
de pe spatele unei necunoscute.
Am pus punctul pe i,
de fapt l-am intepat
cu o lumanare de la morti
sau de la vii.
Am uitat sa las o pauza intre mine si tine,
de fapt am lasat-o la rece pentru cativa ani,
dar vine vara si o voi deschide
la picnic, in padurea de castani.
O pictura, o poveste
Asta mi-a spus
cand am intrebat „ce e?”.
Ce cliseu! mi-am zis,
Am calatorit pana aici sa
aud ditamai platitudinea.
Dar exact cand ma pregateam
sa ma intorc in vis
mi-a pus o oglinda de suflete in fata
ca o panza cat mine de mare
pictata fara sa fi fost inramata vreodata.
La inceput nu era mare lucru,
Ma vedeam pe mine
iar dintr-o data din ochi imi siroiau
culori, forme si un „nu te teme”.
Am intors capul si am vazut
cum imi confirma ca totul este in regula.
M-am apropiat de oglinda dorind
sa privesc in ochi sufletul
dar tot ce puteam vedea era caldura ta.
M-am lamurit si cu unicitatea sufletului!
Dar de ce e o poveste si cine o scrie?
Asa ca mi-a pus in fata o biblioteca
si fiecare carte ma avea ca autor.
Am luat la nimereala prima carte
ce mi-a picat in mana.
Eram cu totii acolo, aceleasi personaje
iar tu erai fix cum te stiu,
Ca si cum te-as fi scris eu,
ca si cum te-as fi pictat eu.
Am revenit la intrebari:
Ce e cu atatea povesti
Cu acelasi fir, cu aceleasi personaje?
Nu mi-a mai raspuns nimic
si m-am intors in vis
urmand sa ma trezesc aici
ca si cum as fi rezolvat ceva ce ma rodea de mult,
dar nu stiu ce…
O carte, o pagina, un cuvant
o litera, o linie, un punct.
O dragoste, o pasiune,
o atractie, un risc, o actiune.
O replica, o vorba,
un sunet, un Hei!
Toate sunt parti din ziua mea si a ei.
Stii, nu ne-am intalnit la timp,
nu ne-am sincronizat,
In loc de dans, de vals
noi ne-am versat,
ne-am conversat,
nu ne-am lasat purtati de val,
ne-am condensat,
eu intr-o balta in loc de mare
iar tu te-ai transformat in mal.
Am ratacit si am umblat
si m-am pierdut si te-am aflat,
ne-am impletit si ne-am unit,
ne-am dezlegat, ne-am despartit,
ai zis ca-s prea putin sofisticat,
prea amortit,
prea transformat.
Am zis ca te-ai uitat in gol fara sa stii,
ca ai lasat in urma felul meu de-a fi
de-a te lasa, de a te iubi.
Am inteles ca nu e nicio legatura,
nicio coincidenta, planificare pura!
Planificare, ce sa zic?!
Atata timp n-am zis nimic…
Daca ati fi tatuaje
probabil ca v-as desena definitiv
pe fiecare pe cate o perioada a trupului meu;
N-as vrea sa fiu naiv,
dar v-as purta pe pielea amintirilor mereu.
Pe tine, te-am tatuat pe clavicula dreapta
pentru ca era locul unde-ti tineai tampla blocata.
Pe tine te-am scris pe sold in stanga
unde te gadilai si pe degetul mare pe care-l ascundeai.
Pe tine te-am insirat pe gat cu multa indemanare,
mai mult cu rol estetic, intodeauna am vrut sa am gatul mai mare.
Pe tine te-am desenat ca fulg
pe umarul drept, acolo incepeau si se terminau iernile cand ne imbratisam,
Si vara se vede tatuajul tau, sunt note muzicale de cand calatoream.
Tot vara, mi-am tatuat pe spate
Harta orasului tau si vreo doua citate ciudate.
Sa nu uit, pe tine te-am desenat in palma, ca un sarut, atat…
imi aduce aminte cat iti sarutam palmele dupa ce ne-am cunoscut.
Stau si ma intreb ce fel de tatuaj as fi si ce vecini as avea
daca si tu m-ai desena.
Ce se va intampla cu tine, tinerete?
Caci o parte din tinerete
Este compusa din tine
De aia ii zice tine-rete.
Tremur pe dinauntru,
Ma agit pana la os…
Am asa de multa incredere in mine,
Doar ca nu am suficienta
Cat sa nu mai fiu gelos.
SomnCiudat 